Sarbatori Nationale Imnul National Sarbatori Religioase 28 octombrie - Ziua Marelui NU
Octombrie 1940 - Aprilie 1941

Dupa prabusirea frontului francez in iunie 1940, Italia incepe, prin provocari continue, sa pregateasca atacul ei impotriva Eladei. In noaptea de 27-28 octombrie 1940, ambasadorul Italiei la Athena soseste in casa din Kifissia a primului ministru elen, Ioannis Metaxas, prezentand un ultimatum prin care guvernul italian cerea sa i se permita armatei italiene sa intre in Grecia si sa ocupe pozitii strategice. Pretentiile Italiei erau formulate in asa fel incat sa fie sigur ca Grecia le va refuza. De altfel, lucrul acesta s-a vazut si din graba cu care armata italiana a inceput sa atace granita Greciei cu Albania, inaintea expirarii termenului de trei ore care fusese acordat.

Raspunsul negativ a fost dat de primul ministru Metaxas, prin urmatoarea fraza istorica “Deci acesta inseamna razboi” (Cu alte cuvinte: Nu ne vom supune pretentiilor Italiei, deci vom lupta!).


Imediat ce s-a dat publicitatii decretul mobilizarii, toti cei care erau apti de lupta din satele si orasele Eladei s-au indreptat spre unitatile lor, iar reactia tuturor fata de invazia italiana a fost exprimata printr-un "NU" raspicat. In dimineata zilei de 28 octombrie s-a anuntat mobilizarea generala si unitatile militare se indreptau spre front.

Pe data de 14 noiembrie 1940 armata elena, intarita cu noi unitati de lupta, incepe contraatacul pe toata lungimea frontului. Adversarul se opune cu perseverenta, dar pana la urma pe 17 si 18 no-iembrie fortele armate ale Greciei rup linia de aparare a armatei italiene si ocupa culmile Ivan si Koritsa, primul oras de la inceputul razboiului care iese de sub controlul fortelor armate ale Axei. In Atena si alte orase ale Eladei lumea iese in strada sarbatorind victoria MARELUI "NU"!

In aceeasi perioada, marina militara si aviatia militara ale Eladei, inregistreaza si ele pe front succese importante. Submarinele grecesti "Papanikolis", "Katsonis", "Proteus" si "Triton" scufundau vasele italiene care duceau intariri in Albania, iar cele 115 avioane ale armatei grecesti, executand zboruri indraznete in regiunea frontului, sprijineau cu rezultate bune fortele armatei elene de uscat, bombardand importante pozitii militare in Avlona, Dirahio si Tirana. Locuitorii regiunilor montane beligerante, ca cele din Pindos, ajutau cu orice mijloc unitatile grecesti care se aflau in lupta. Femeile Pindului, de exemplu, au contribuit eroic transportand munitii si alte materiale soldatilor greci.

Cu toate marile pierderi si suferinte provocate de iarna grea din 1940-1941, moralul soldatilor greci s-a mentinut ridicat in toata perioada razboiului eleno-italian. In martie 1941 Italia, care intre timp isi intarise fortele pe frontul albanez, incearca o noua ofensiva care, cu toate ca a fost bine organizata, a fost respinsa de catre fortele grecesti si astfel, la sfarsitul aceleiasi luni, italienii renunta la incercare. Asa a fost invinsa definitiv Italia si lumea intreaga a fost uimita de "minunea elena".

Insa poporul si armata elena trebuiau sa faca fata unui alt adversar mai puternic - Germaniei lui Hitler care, inainte de a ataca Uniunea Sovietica, a considerat ca este nevoie sa cucereasca Balcani. Si astfel, in zorii zilei de 6 aprilie 1941 ambasadorul german in Grecia prezinta primului ministru grec, Alexandros Korizis (loannis Metaxas murise la sfarsitul lui ianuarie 1941), o comunicare diplomatica cu reprosuri stereotipe ale celui de-al treilea Reich si care, in esenta, era o declaratie de razboi impotriva Greciei.

Raspunsul primului ministru al Greciei a fost direct: Grecia va infrunta ofensiva germana pe pamantul propriu. Dar germanii, inainte de a primi acest raspuns, pornisera deja ofensiva impotriva Greciei si Iugoslaviei. Atunci la Rupel, la fortificatiile granitei dintre Grecia si Bulgaria, s-a scris una din cele mai stralucite pagini ale istoriei militare grecesti. Pe data de 20 aprilie, dupa infrangerea rezistentei iugoslave, nemtii trec granitele Eladei si ocupa Salonicul. Cotropitorul isi continua ofensivele violente, iar pe 24 aprilie a acelui an, fortele aliate Greciei sunt obligate sa se retraga in Peloponez si de acolo in Creta. Pe 27 aprilie armata germana intra in Athena, unde urma sa ramana pana la sfarsitul celui de Al doilea Razboi Mondial.

Ocupatia nazista a produs multe suferinte Greciei si poporului sau. Au murit multi greci atat din randul luptatorilor cat si din randurile populatiei civile, din cauza foametei, a executiilor si a chinurilor fizice. Faptul ca poporul elen a infruntat cu mult curaj si eroism acei ani, nu va fi uitat oricate generatii vor urma!

Aruncati o privire pe lunga lista a tarilor supuse Axei si veti constata ca vitejia grecilor lumineaza ca un soare o lume Intunecata!(comentator englez)