Despre Constanța

Județul Constanța este situat în extremitatea sud-estică a României. Se învecinează la Nord cu județul Tulcea. La est între Portița și Vama veche este scăldat de Marea Neagră. În sud între Vama Veche și Ostrov se învecinează cu Bulgaria. La vest, fluviul Dunărea desparte județul Constanța de județele Ialomița, Călărași și Brăila. Cu o suprafață de 7071 km pătrați este al optulea județ ca suprafață din România. Conform recensamintului din 2011 județul avea o populație de 630 679 locuitori și este al cincilea județ ca populație după județele Iași, Prahova, Cluj și Timiș. Cu o populație urbană de 539 902 locuitori, este cel mai urbanizat județ din România. În afară de municipiul Constanța, județul Constanța mai este compus din 3 municipii și 9 orașe.

Clima este temperat continentală. Evaporarea continuă a apei din Marea Neagră și Dunăre asigura umiditatea permaneta a aerului și determină reducerea încălzirii acestuia. Durata de strălucire a soarelui diferă în sensul că în municipiul Mangalia sînt 180 de zile senine pe an- orașul cel mai însorit din România–pe cînd în Constanța sînt doar 150 de zile senine pe an. Temperatura aerului are o influență puternică determinată de Dunăre și Marea Neagră. Astfel ,în luna ianuarie, Mangalia este singurul loc din țară unde temperatura medie rămîne pozitivă (1,1 grade C).

Conform recensamintului din 2011 orașul Constanța numără 254 693 locuitori fiind al cincilea oraș ca populație. (www.insse.ro).

Originea orașului Constanța se pierde în negura vremii. Primul nume al orașului a fost Tomis, numele coloniei milesiene. Vine de la cuvîntul grecesc „temno” adică a tăia. Fresca romană reprezentându-l pe Iason care îi îndeamnă pe argonauţi să plece în căutarea Lânii de Aur. Se spune că o sora „Medeea” și-a ciopartit fratele pe Absyrtos și i-a aruncat rămășițele pe stâncile Constanței pentru a întîrzia urmărirea ei și a lui Iason, cel care a răpit lână de aur și pe Medeea din cetatea Colchidei, de către regele Colchidei. Povestea Argonautilor este, de fapt, un periplu legendar al Marii Negre și o geografie sumară a marilor drumuri protoistorice din Europa. Cetatea Tomis a fost întemeiată de greci milesieni în veacul al VII-lea înainte de Hristos.

Ion Ionescu de la Brad sublinia în 1850 „raritatea unui asemenea colț de pămînt care, pe o întindere atît de mică, a cuprins o istorie atît de bogată și zbuciumată„. În oricare loc al Constanței se sapă un șanț sau se pune temelia unei case ies semnele vieturii pe aceste meleaguri: ziduri de cetate, bucăți de oale, apeducte, fragmente de statui, sarcofage. A fost desigur, prin aceste locuri, o civilizație deosebită, judecînd după inscripțiile descoperite, scria Jean Bart.

Pe vremea romanilor, sub Traian, Tomis ajunsese capitala cetăților pontice.În trei veacuri de stăpînire și civilizație română, Tomis a fost îmbogățită cu temple și palate mărețe, judecînd după resturile arheologice descoperite. Ele se pot vedea în minunatul Muzeu de Arheologie din Piața Ovidiu.

În calea Bizanțului, care atrage ca un miraj pe năvălitorii barbari, Constanța a avut mult de suferit. La începutul epocii bizantine, Constantin cel Mare mărește Tomisul cu un nou cartier numit Constantiana. După numele acestui cartier Tomisul va căpăta denumirea de Constantia. După incursiunile geților, hunilor și pecinegilor, bulgarii lui Asparuh au ras încă odată Constanța din temelii.

Portul și orașul revin la viață prin comerțul și navigația genovezilor. Dovada prezenței genoveze în Constanța este bătrînul capăt de cheu, rămas în portul vechi cît și Farul Genovez, care încă străjuiește faleza Cazinoului din Constanța. Constanța genoveză este apoi cucerită și distrusă de Ali Pasa pe timpul lui Baiazid Ilderim (1393). Stăpînirea turcească schimbă numele Constanței în Kiustenge. Cetatea a fost distrusă, iar cea mai mare parte a populației a fugit pe corăbiile genoveze în Crimeea. Constanța decade și vegetează sub turci, pînă ce navele engleze vin în Marea Neagră să încarce grîu la gurile Dunării. Englezi readuc la viață portul și orașul Constanța. În perioda șederi englezilor orașul Constanța a purtat numele de Port Alberta.Portul ,Farul vechi și hotelul Carol sînt încă urme ale activității lor aici.

După războiul de independență, înțeleptul rege Carol I și sfetnicul său, marele om de stat, Mihail Kogălniceanu, au văzut de la început foloasele ce în viitor aveau să le aducă această fereastră deschisă către mare. Nu este nici un oraș în țară care să aibă o dezvoltare mai rapidă decît a avut-o Constanța.

În orașul Constanța – este exilat întâiul artist nemuritor al Tomisului. Ovidius Publius Naso (43 I.Hr- 17 d.Hr). S-a născut a fi poetul iubirilor gingașe. A trăit ultimii săi opt ani pe malurile Pontului Euxin, trimis în exil de împăratul Octavian Augustus. Este popular la Roma, apreciat ca poet de curte, ale cărui versuri sunt mai ales erotice. Edictul împăratului prin care îl trimite în exil la Tomis, schimbă destinul poetului dar și conținutul operei sale.