Despre Dobrogea

Dobrogea este o străveche provincie românescă situată între Dunăre și Marea Neagră, alcătuită din județele Constanța și Tulcea.

Din paleoliticul mijlociu (100 000 – 35 000 i.d. Ch.) datează primele vestigii arheologice descoperite pînă acum. Epoca neolitică sau a pietrei șlefuite (5500-2500 i.d.Ch.) se înfățișează cu descoperiri numeroase. Unelte de piatră șlefuită, alături de locuințe, arme, podoabe, răspîndite pe toată aria Dobrogei definesc așa numitele culturi neolitice.

Cultură Hamangia (circa 5000- 3000 i.d .Ch), se dezvoltă pe teritoriul dobrogean, în timp ce pe celălalt mal al Dunării se dezvoltau elemente înrudite ale culturii Boian. Între vestigiile culturii Hamangia se remarcă în mod deosebit „Gânditorul și femeia sa„, statuete descoperite în necropola neolitică de la Cernavodă, capodopere de valoare mondială ale artei antropomorfe neolitice din România.

În secolele VII-VI i.d.Ch. se produce colonizarea greacă – în bazinul Pontului Euxin. Căutînd locuri prielnice pentru comerț și agricultură, navigatorii greci se așează pe coastele Marii Negre-Pontos Euxinos. Astfel apar orașele Histria și Tomis întemeiate de ionieni în veacul al VII lea i.d Hr – și Callatis întemeiat în secolul al VI-lea i.d.Hr de dorienii din Heracleea Pontica.Despre Histria, atît izvoarele cît și descoperirile arheologice atestă că a fost întemeiată în 645 i.d.Hr. Histria este astfel primul oraș din România Ele vor constitui baza unui intens comerț cu marile centre ale Elladei-Milet, Atena, Corint, Megara etc. Astfel ceramică greacă, importată din centrele egeene, a fost lucrată apoi și în cetățile dobrogene,un exemplu fiind statuetele Tanagra. Sculpturile și bazoreliefurile se înmulțesc cu timpul în aceste părți, la ele lucrând și meșterii autohtoni.

Între dovezile de corelare spirituală sunt și numeroase reprezentări ale Cavalerului Trac. Astfel mărfurile grecești pătrund din Dobrogea mai departe, pe o arie largă a teritoriului dacic. Amfore mari de Thassos, Rhodos sau Chios au fost descoperite în lunca Dunării, în munții Făgărașului, în Moldova, pe Siret și lîngă Iași. Primele știri despre triburile getice din sudul Dobrogei aparțin istoricului și geografului grec Hecateu (secolul al VI-lea i.d.Ch). De o deosebită importantă este relatarea datorată marelui istoric grec Herodot, despre geții care, în Dobrogea, au înfruntat , în anul 514 i.d.Ch. uriașă armată a regelui persan Darius.

În veacurile următoare, geții și grecii au avut de înfruntat alte primejdii comune, prin apariția unor neamuri ostile-sciții, celtii, bastarnii etc. Anul 29/28 i.d.Ch înseamnă supunerea Dobrogei de către romani pentru mai bine de șapte secole consecutive. În anul 47 Ripa Traciae este anexată provinciei Moesia iar la sfîrșitul secolului al III-lea d.Ch, sub Dioclitian, izvoarele o consemnează cu numele de Scythia. Debutul prezenței romane este marcat de exilul poetului Ovidius Publius Naso în cetatea Tomis, al cărui talent stralucise în cetatea eternă prin Metamorphosis; în surghiun, el avea să dăruiască omenirii Tristia și Ex Ponto. Romanizarea se reflectă pretutindeni în provincie, cultura purtînd puternica amprentă a Romei, Moesia Inferior (Scythia) beneficiind din plin de acea Pax Romana. Viața provinciei dau patrimoniului arheologic actual argumente de o valoare impresionantă: statui, monumente arhitecturale și funerare, tezaure monetare, edificii publice și particular.

Cel mai important dintre ele îl constituie monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, „actul de naștere al poporului român” (Grigore Tocilescu), înălțat din ordinul împăratului Traian în anul 109 d.Ch., pentru a da urmășilor dovada înfruntării dintre romani și geto-dacii conduși de regele erou Decebal. În părțile Pontului Stâng (Dobrogea de azi) se produce de timpuriu marea operă de evaghelizare, în a două jumătate a secolului I d.Ch. În acest sens avem mărturiile marelui istoric creștin Tertulian, care ne spune :”Căci în cine altul au crezut toate neamurile decît în Hristos care a venit? Partii și mezii ….diferitele neamuri din proviciile Galiei și regiunile britaniilor, inaccesibile pentru români, dar supuse lui Hristos; și cele ale sarmatiilor, dacilor, germanilor, SCITILOR și ale altor neamuri…. În toate aceste locuri se rostește numele lui Hristos care a venit„.

Ceva mai tîrziu Origenes în Comentariile la Evanghelia lui Matei, menționează și el cam aceleași popoare „Cînd Sfinții Apostoli și mucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspîndit în toată lumea, Toma, după cum spune tradiția, a primit prin tragere la sorți Partia, iar Andrei, Sciția….”

În primele veacuri învățătura creștină este nevoită să se supună intoleranței păgâne întreținută de administrația imperială, după Edictul de la Milano (313) ea se va manifesta liber alături de altele păgîne. Putem spune că neamurile geto-daco-romane viețuitoare în spațiul dunareano-pontic sînt cuprinse procesului de evanghelizare încă din timpul Apostolui Andrei și a ucenicilor săi.

În contextual afirmațiilor de mai sus,putem spune, fără să greșim, că Dobrogea este „Leagănul Poporului Român„.

Migrațiile carpilor și goților din secolele III- IV d.Ch. și mai ales cele avaro-slave din secolele VI- VII d.Ch. sporesc restructurările interne ale Imperiului Roman, cu consecințe imediate și asupra provinciei Scythia. Spre finele secolului al VII-lea se produce migrația bulgară și crearea primului stat bulgar cu capitala la Pliska (681). Evenimentele secolelor X- XII trasforma Dobrogea într-un cîmp devastat de alte neamuri migratroare (pecenegi,uzi ,cumani etc) care obligă pe bizantini la eforturi inimaginabile. În climatul greu de descris al epocii, izvoarele menționează numele unor căpetenii feudale – Tatos, Satza și Sestlav.

În lucrarea cronicarei bizantine Ana Commena, „Alexiada„. Marea rășcoală româno-bulgară de sub conducerea fraților – de origine română – Petru și Asan (dintre anii 1186-1187) duce la constituirea unui imperiu pe ambele maluri ale Dunării, în cadrul căruia un loc aparte îl ocupă și actuală Dobroge. (Nicetas Coniates, Istoria, 8, p 482.)

Năvălirea tătarilor la 1281 are puternice repercusiuni asupra întregului teritoriu al țării noastre.Dobrogea era la acea vreme terenul unor mănoase activități comerciale ale genovezilor. Disputele economice și politice între bizantini și genovezi creează forțelor feudale locale perspective unei dezvoltări proprii. Curînd Dobrogea parcurge o evoluție legată fie de Țară Românescă a Basarabilor, fie de Moldova Mușatinilor. Mircea cel Bătrîn (1386-1418) domnul Țării Românești, își deschide drum larg către „Marea cea Mare„, după ce Ivanco, urmășul lui Dobrotici, dispare în luptele cu turcii (1388).

Ulterior Dobrogea intră în componența Imperiului Otoman. Războaiele ruso – turce din secolele XVIII-XIX au folosit Dobrogea ca „teatre de război„, cu repercusiuni nefaste asupra locuitorilor ei. Cu toate acestea așezările se refac din ruine, viața social-economică își continuă cursul.

Prin poziția geografică Dobrogea a îndeplinit un rol important atît în cometul de tranzit, în care se poate vorbi de o adevărată vocație, cît și cu propriile sale resurse. Prin trasformarea Mării Negre într-o mare închisă a Imperiului Otoman ,negustorii români, armeni, greci, evrei își îndreptau mărfurile lor pe uscat către Adrianopol și Constantinopol.

Izvoarele literare și statistice redau pentru secolul al XIX-lea un tablou etnic extreme de variat. Pe lîngă români și musulmani, în Dobrogea erau enumerați: bulgari, ruși, lipoveni, cazaci, germani, greci, armeni și evrei, ba chiar și negustori unguri, italieni și dalmatini (Ion Ionescu de la Brad). Grecii locuiesc orașele-nota în 1850 Ion Ionescu de la Brad;” am găsit un singur sat de 94 de familii Alibeichioi (azi Izvoarele) care au venit din Basarabia și s-au stabilit în Dobrogea”. Dintre orașele Dobrogei, grecii au ajuns să domine, pentru o perioadă de timp, viața economică a Sulinei, despre care G.Lejean afirmă în 1861, că „est peuplee en grande majorite de commersants grecs„. În afară de comerțul mare, grecii – proveniți în majoritate din arhipeleag și din insulele ionice, erau navigatori, meșteri de corăbii și deținătorii unei bune părți din micul comerț orășenesc.

La Silistra au funcționat în secolul al XIX-lea o școală și biserică. De asemenea prin firman împărătesc a fost fondată biserica greacă din Constanța.

În anul 1878, în urmă victoriei bravelor armate române în Războiul de Independență, Dobrogea revine la România. Astfel începe o nouă filă în istoria atît de zbuciumată a acestei provincii, martoră a multor evenimente demne de aduceri aminte și de invățătură pentru generațiile următoare. Deși Dobrogea venea în cadrul României cu registrul său național complex, spiritul de toleranță și conviețuire active, tradiționale poporului român, a înlăturat de la început orice tendințe de discriminare. În anul 1913 statisticile înregistrau în Dobrogea 216 000 de români și 164 000 de alte naționalități:bulgari, turci, tătari, lipoveni, greci, germani, evrei, italieni, armeni etc.

La 14 septembrie 1895, între Cermavoda și Fetești, a fost inaugurat cel mai lung pod din Europa și al doilea din lume, la acea vreme ,sub îndrumarea marelui inginer de origine italiană, Anghel Saligny(1854-1928).

Precum și:

C. P. Demetrescu
C. Dumitriu Codru
Alex Butnaru
Emil Nicolau
N. Carp – profesor
Cornel Stavru – tenor
Lazăr Munteanu – colecționar de artă

Actorii:

Jean Constantin – actor
Nicu Constantin – actor

Pictorii:

Dimitrie Hirlescu
Marius Bunescu
Sava Hentia
Nicolae Vermont

În Dobrogea acelor ani s-au născut:

Panait Cerna – poet
Ioan D. Chirescu – muzician, compozitor
Cella Serghi – scriitoare
Theodorescu Dan – chirurg și stomatolog-a pus bazele chirurgiei stomatologice
Papadima Ovidiu – istoric literar și folclorist
Musicescu I. Gabriel – compozitor, dirijor de cor și pedagog
Livescu Ion – actor de teatru, regizor, publicist, dramaturg
Cordescu Jebeleanu Florica – pictoriță și graficiană
Condrea Sergiu – inginer, profesor universitar
Claudian Alexandru – filozof, sociolog, poet
Georges Boulanger – compozitor și violonist

Precum și viitorii academicieni:

Alexandru Averescu – mareșal și om politic român
Grigore Constantin Moisil – matematician, considerat părintele informaticii românești
George Georgescu – dirijor
Constantin Brătescu – geograf, pedagog și scriitor român
Gheorghe Munteanu Murgoci – geolog și minerolog
Codreanu Radu – biolog și citolog
Ion Jalea – sculptor
Boris Caragea – sculptor
Lucian Grigorescu – pictor postimpresionist
Alexandru Ciucurencu – pictor
Teodorescu Virgil – poet, prozator, eseist, reprezentant al mișcării literare de avangardă
Orest Tafrali – istoric
Frangopol Petre – cercetare în chimia biofizică și biofizică
Arăm Frenkian – filolog și filozof român
Marian Traian Gomoiu – biolog și oceanograf
Krikor Zambaccian – colecționar și critic de artă
Ivanov Eugeniu – fizician
Νicholas Georgescu-Roegen – economist, matematician și statistician
Geavit Musa – fizician
Pesamosca Alexandru – medic

Au mai trecut prin Dobrogea, că slujbași ai statului și nu numai:

Vasile Kogălniceanu – fiul lui Mihail Kogălniceanu
Mihai Eminescu – poet
Ion Minulescu – poet
Dimitrie Anghel – poet
Alexandru Macedonski -poet
Cincinat Pavelescu – poet și epigramist
Grigore Tocilescu – savant
Vasile Pârvan – arheolog
Grigore Antipa – savant
Ion Borcea – geograf
Jean Bart – scriitor
Elena Farago – poetă
Anghel Saligny – inginer
Mihail C. Sutzu – numismat, metrolog, primul guvernator al BNR

Viață culturală a Dobrogei apare foarte strîns legată de crearea unor societăți culturale. Contactul ce începe să existe din ce în mai intens cu viață cultural-artistică a țării contribuie esențial și sprijină tendința de creare a unei activități artistice proprii. Oamenii de știință, scriitorii, oameni de teatru, artiști plastici de renume sunt din ce în ce mai des oaspeți ai Dobrogei, în deobste ai Constanței. La conferințe, concerte, șezători literare, spectacole de teatru, expoziții, ridicări de monumente etc, numărul participanților de renume este din ce în ce mai mare.

Au conferențiat aici, în repetate rînduri:

Iorga,
Tocilescu,
Vlahuță,
Delavrancea,
Caragiale,
Coșbuc.
Apoi Sadoveanu,
Vianu,
Mehedinți;
Au jucat pe scenele constănțene:
Millo,
Liciu,
Nottara,
Livescu;

A concertat:

George Enescu

Au pictat aici:

Aman,
Grigorescu,
Mirea,
Vermont,
Luchian,
Hirlescu,
Bunescu,
Petrașcu,
Iser,
Tonitza,
Dimitrescu etc.

Dobrogea începe să devină parte integrantă a Românie, nu doar teritorial cît și cultural. Nu putem să nu amintim de minunată epocă a Balcicului, loc de odihnă și reculegere a Familiei Regale și loc de creație a nenumaratilor artiști plastici și nu numai.